Nu toată lumea mă place!!
E ceva atât de normal, oricât aș încerca eu nu pot sa fiu pe placul tuturor și sincer? Sincer, nici nu îmi doresc asta, cu ce scop să-mi doresc asta?
Bine…au fost momente ca la toată lumea, când eram mai mici, imaturi și ne doream prietenia tuturor, doream să fim populari, să fim în centrul atenției, să ne placă toată lumea, toți colegii din clasă… Însă ușor, ușor, m-am schimbat, am realizat cum trebuie să mă comport și dacă eu mă simt bine cu mine, ceilalți sunt doar niște pioni pe tabla mea de șah, unde bineînțeles eu sunt regina propriei vieți.
Cred că cea mai bună variantă este să nu încercăm imposibilul, să nu încercăm să credeam că într-o bună zi o să ne placă toată lumea, că o să vorbim cu toată lumea, că toți or să aibă o părere bună despre noi, lucrul ăsta este imposibil.
Dacă încercăm să facem cât mai multe lucruri bune, lucrurile acelea pe care credem noi că vor oamenii din jurul nostru să le vadă sau lucrurile pe care societatea le-ar aprecia… greșeala asta ne-ar aduce numai frustrări, dezamăgiri, depresie și încrederea de sine nu ar creste ci ar scădea, pentru că nu poți mulțumi pe toată lumea, mereu o să fie o parte care o sa aibă o părere diferită și apoi niște critici foarte aspre.
E normal sa te comporți civilizat, să ai o atitudine plăcută în societate, asta pentru că te respecți pe tine nu pentru că vrei să îi mulțumești pe ei. Dacă ai juca teatru în fiecare zi pentru ei, ți-ai pierde identitatea și ai trăi viața lor nu a ta.
După cum spuneam, mai bine faci ce consideri tu că e bine și că te face fericit, pentru că la final, rămâi tu cu tine, cu amintirile tale, cu experiente tale, cu visele tale și cu regretele!
Crede-mă cine vrea sa rămână lângă tine, rămâne!!!